Adrian Severineanul s-a nascut pe 28 martie 1956, pe unul dintre malurile Dambovitei intr-un tinut aflat la vremea aceea in partea intunecata a Cortinei de Fier, parte stapanita de Diavolul Rosu. Despre copilaria si tineretea lui, hrisoavele nu au pastrat date, dar se pare ca s-a nascut dintr-o familie nu de neam mare ca nume si avere, cu blazoane si hrisoave, cum socotesc cei multi marirea. Calea ce a urmat-o Severineanul, ca sa poata ajunge pe culmi ale stralucirii celei vesnice, e o taina pe care a gasit-o el in spusele indrumatorului sau. A deprins graiuri straine, devenind bun vorbitor al limbilor slave, latine, mai cu seama dialectul galilor, cat si pe cele anglo-saxone. Astfel, pana la marea razvratire a nemului romanesc din 1989 il aflam ca lector la Academia de învățămînt social-politic Ștefan Gheorghiu de pe lîngă CC al PCR.
Martiriul sau a inceput prin anii 90, cand bandele de jurnalisti i-au intins o cursa. Răspunzând unei întrebări puse de un ziarist, a căzut în capcană alături de alți parlamentari și s-a declarat revoltat că apa de la robinetele din București ar avea o concentrație nepermisă de hidrogen, doi atomi la doar unul de oxigen. Adică are formula H2O. De remarcat este si darnicia cu care este inzestrat, nevoind sa pastreze nimic pentru dansul, elocvent fiind exemplul Insulei Serpilor, pe care a cedat-o vecinilor din nord, vorbitori de limba slava ca si el de altfel.
Persecutiile ziaristilor au continuat, dar a ripostat si dupa ce s-a inchinat de trei ori a declarat că deține o listă cu șefi de ziare și ziariști care ar fi spioni. Nu a făcut niciodată publică o astfel de listă, însă a pierdut postul de ministru de externe.
A urmat o lunga perioada de post si rugaciune, timp in care s-a retras de la cele lumesti in chilia lui de la Institutul Social Democrat Ovidiu Sincai, de unde a inceput atacuri virulente impotriva urmasilor lui Ghingis Han pe meleagurile romanesti. Astfel l-a calificat pe presedintele tarii ca fiind ”Han tatar, alogen ce nu are ce cauta in fruntea tarii”. Ca urmare, a fost iar persecutat de Consiliul National al Discriminarii, de data aceasta, care i-a aplicat o sanctiune.
Ajuns la varsta maturitatii spirituale a hotarat sa-si puna avutia de un milion de euro in slujba luptei impotriva mitei, bacsisului sau spagii, devenind una dintre figurile marcante ale anticoruptiei. N-a refuzat nicio plata chit ca ea venea de la studentii lui care voiau sa treaca anul pe bani sau de la jurnalisti straini, deghizati in lobby-sti. Celor din urma le-a trimis chiar si o factura.
Neinteles de semenii sai pentru a nu se stie cata oara, suporta cu stoicism huiduielile celorlalti europarlamentari, sanctiunile aplicate de conducerea partidului din care face parte in tara cat si oprobiul public. A parasit fotoliul pe care il ocupa in primul rand al Parlamentului European de unde a tras sfori pentru publicarea de către socialiştii europeni a unei liste negre de candidaţi la europarlamentare declaraţi “indezirabili, nenorociţi, îngrozitori”. Printre ei, la loc de frunte, periculoasă şi indezirabilă... fostul ministru de Justitie ala tarii, o doamna, care, prin criticile la adresa sistemului românesc de Justiţie s-ar fi făcut vinovată de denigrarea propriei ţări.
Exilat pe un loc, undeva prin fundul aulei, printre neafiliati, pare un fel de paria, pizmuit de colegi pentru integritatea, moralitatea si eruditia sa si vanat de cohorte de ziaristi aflati in slujba diferitelor servicii secrete straine care vor sa-l discrediteze.
Aceasta cale a martiriului, multi nestiutori din lumea aceasta o hulesc. Socotind ei ca, din contra, prin lacomie si prin tupeu suntem mai tari, mai nebiruiti, ca cine-si are trupul cu mai multe bunatati imbuibat si apoi cu mai multe si mai scumpe haine invesmantat, unul ca acela e incununat si cu victorii in viata!...
Doamne ajuta...!
Toma Necredinciosul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu